Chirie

De ceva vreme ma tot trece gandul sa imi iau inima in dinti si sa ma mut cu chirie. Am ajuns la decizia asta intrucat este o stupizenie totala sa iti faci credit pentru apartament la 22 de ani (Imi pare rau, fratilor, dar chiar nu va inteleg).

Cautand, am dat de mai multe tipuri de apartamente:

  1. Apartamentele de 2 camere, decomandate sub 300 de euro.
    1. De obicei are o canapea mai batrana decat tine. Daca nu e atat de batrana, clar a vazut prea multe si trebuie schimbata.
    2. Finisajele sunt de pe vremea lui Pazvante Chiorul si rosturile de la gresie sunt negre. Daca ai noroc, au si icoane cu Arsenie Boca (vezi poza).
  2. Apartamentele” din centru cu jumatate de sufragerie si bucataria in dormitor.
    1. De fapt e o garsoniera.
    2. De fapt bucataria e in balcon.
    3. De fapt sufrageria e o nisa in hol unde era initial chicineta.
    4. De fapt e un fel de camera de camin.
  3. Apartemente/Camerele in casa cuiva. Pentru ca sa locuiesti in aceeasi casa cu proprietarul imobilului este de vis.
    1. Horror1 – Doamne Dumnezeule, tu, de ce  lasi asa ceva sa coste 600 de lei pe luna!?
    2. Horror2 – Arata ca si cum exista sanse sa fi decedat cineva in acel pat.
  4. Apartamentele de la mama lui Naiba, bineinteles, la suprapret.
    1. Exemplul elocvent – apartament subteran, nemobilat la 250 EUR pe luna si in afara bucurestiului, in Popesti-Leordeni (orasul meu preferat)
  5. Camera contra „menaj usor”. Ofertele de nerefuzat pentru tinerele care nu isi permit locul lor in marele oras. Stai cu un libidinos domn respectabil si te culci cu el dai cu mopul de 3 ori pe saptamana. Sariti, fetelooo! Exemplul elocvent.

Caut in continuare un loc unde sa ma mut, dar simt ca o sa mai dureze cateva luni operatiunea asta.

Anunțuri

Parte din grup

Am o prietena cunostinta (sa ii spunem Eta) de ani de zile, mai mare decat mine aproape de doua ori si cred eu, cel putin la fel de curioasa si intrebatoare.

De la inceput ne-am cunoscut in acelasi grup, prin aceiasi oameni si am lucrat impreuna. Cand eu am zis STOP si am schimbat radical oamenii si drumul pe care eram, am fost apostrofata si mustrata din punct de vedere moral la modul cel mai serios.

La un timp dupa, ne-am regasit amandoua in acelasi grup. Povestea s-a repetat. Mustrarea s-a repetat. Mi s-a spus ca ar trebui sa fiu recunoscatoare sumei de oameni care nu m-au sustinut in alegerile pe care le-am luat doar pentru ca nu m-au dat afara din grupul respectiv. Am plecat.

M-au ostracizat. M-au mangaiat. Au luat-o de la capat. Acum astept sa decida ca vrea in alt grup.

Destul de vaga fiind povestea de deasupra, este vorba strict despre nevoia lui Eta de a fi acceptat de un grup. De a muta grupurile si a-si modifica punctul de vedere spre a fi acceptata de grupul la care aspira. De ce? Personal, nu stiu. Mi-am pus intrebari si am incercat sa imi dau seama, iar concluzia privind cautarea unui grup a venit dupa ce am avut o discutie cu cineva mult mai matur decat mine.

Problemele de incredere in tine insati nu ar trebui sa te tina inapoi de la a fii autentic in fata celorlalti. Alegand grupuri in mod haotic doar de a fii pe langa copiii cool nu iti va face cinste si nici nu te va ajuta sa iti imbunatatesti stima de sine. Gandeste-te ce fel de om esti, reflecteaza putin la situatia in care te afli si apoi decide daca ping-pongul intre oameni vechi si oameni noi te ajuta.

Eu am gasit locul potrivit. Asigura-te ca si tu il vei gasi pe al tau.

Un site frumos e frumos si atat

Anul acesta am decis să intru un pic în domeniul dezvoltării web împreună cu 2 prieteni. Până acum am reuşit să ducem la bun sfârşit o serie de dezvoltări web de care suntem mândri şi am avut parte de clienţi diverşi, dar toţi foarte faini în felul lor.

web-development

Ce am învăţat până acum din web? Câteva lecţii evidente, dar trebuie să le punem şi aici:

  • Un site frumos e frumos şi atât. Dacă nu promovezi măcar un pic site-ul, pot să îţi fac mama SEO-ului şi afacerea ta tot nu va merge cum îţi doreşti.
  • Bigger is definitely not better. Dacă ne străduim să mărim logo-uri şi alte elemente de genul ăsta exagerat se va pierde din vedere conţinutul. Şi, până la urmă, pe ăla vrea utilizatorul să îl vadă.
  • Infinite scrolling are o limita. E la modă să îţi faci one-page site, să pui totul într-un loc şi să dai scroll, daaaar, multă informaţie e multă informaţie şi gata. Trebuie să o spargi puţin şi să o categoriseşti inteligent. În caz contrar, utilizatorul îşi va băga picioarele în site-ul tău.
  • Contact! Utilizatorul va scana tare rapid conţinutul tău. Şi va vrea să găsească pagina/modalitatea de contact uşor (nu la capătul lui infinite scrolling, nu după 10000000 de clik-uri şi nu ascuns într-un colţ.) Încearcă să pui modalitatea de contact într-un loc vizibil şi foloseşte un formular de contact (să ai şi adresa de mail vizibilă, totuşi) şi vei fi cu siguranţă uşor de găsit.

Asta e pe scurt prima lecţie învăţată de mine şi de clienţii mei de până acum. Dezvoltarea unui website pentru o afacere sau un eveniment, un produs sau o persoană e o carte de vizită în sine şi trebuie profitat de ea. Împotmolirea în elemente minore pe parcursul dezvoltării nu e altceva decât o piedică auto-impusă pentru afacerea ta.

UP2 by Jawbone (Recenzie)

Acum 2 săptămâni am trecut şi eu (într-un final) la tehnologie wearable. E un termen mare asta pentru că practic mi-am cumpărat o brăţară de fitness. Mai precis: UP2 de la Jawbone.

Am prins o oferta faină la CEL.RO şi am luat varianta neagră. După 2 săptămâni de utilizare am zis că e cazul să împărtăşesc şi cu cei din jur concluziile.

Packaging

Vine într-o cutie micuţă, dar la care se folosesc mult prea multe materiale şi care ar putea (clar!) făcută mai economic. Pe lângă asta, încărcătorul e bine ascuns şi nu îl găseam.

Materiale folosite

Brăţara e din cauciuc cu un sistem de prindere de metal. Sistemul de prindere uneori lasă de dorit, mai ales dacă eşti destul de activ. Mi s-a desfăcut deja de vreo 3-4 ori şi e bine că am observat la timp altfel rămâneam fără brăţară. Partea de cauciuc se uzează super repede, în sensul că îşi pierde luciul şi pare folosită de foarte multă vreme.

new-up2-colours

E drăguț ca o găsești în multe culori

Electronice

Partea electonica e într-o carcasă de plastic şi e destul de bine protejată de intemperii (totuşi, nu faci dus cu ea la mână). Încărcarea se face cu un încărcător special care se prinde cu un magnet de brăţară. Magnetul ăla e 2 în 1: dacă nu eşti atent, devine suport de agrafe şi şurubele.

Se conectează la o aplicaţie dedicată disponibilă atât pentru iOS cât şi pentru Android (Bluetooth).

Baterie

Bateria te ţine o săptămâna şi aplicaţia UP îţi spune cât mai ai până o încarci.

Funcţionare

Dat fiind că e o brăţară prinsă la mână, probabil că a mai măsurat vreo 10 paşi cât am scris acest text. Dacă te zbânţui prea tare, îţi va număra paşi pe care nu îi faci de fapt.

Poţi să te duelezi cu prietenii tăi şi să vedeţi cine face cei mai mulţi paşi. E destul de interesant acest feature pentru că te motivează.

Îţi măsoară somnul relativ precis, dar uneori esuează în a înregistra mişcarea. Tu te mişti şi brăţara raportează că nu a simţit mişcare de 15 minute, ceea ce e destul de deranjant. Când, totuşi, înregistrează mişcarea susţinută, îţi trimite un reminder şi o loghezi.

Poţi seta o alarmă de dimineaţă şi îţi vibrează brăţara ca să te trezeşti. La mine a vibrat de s-a plictisit, dar eu închid dispozitivele în somn oricum. Poate sunt unii mai sensibili printre voi şi la ei funcţionează.

Poţi loga, bineînţeles şi mâncare şi greutatea în aplicaţie. Pentru mâncare vei primi mereu o notă în funcţie de cât de calitativ e ce ai mâncat. Încă nu înţeleg cum funcţionează sistemul lor de notare.

Un ultim punct pe listă: ca la orice altă aplicaţie poţi vedea cum a evoluat activitatea ta în timp (cât ai dormit şi cât te-ai mişcat).

Concluzia mea

O să îmi iau altă brăţară de fitness cu prima ocazie întrucât această nu simt că îşi face treaba aşa cum mă aşteptăm. NU O RECOMAND.